Muzica Psaltica Bizantina : O chemare la reinnoire nu la renuntare
Sunt un aparator al Sfintei Noastre Biserici Ortodoxe si a cultului minunat pastrat nestirbit dar totusi am o propunere pentru ca prin multa intelepciune si o interpretare corecta doresc sa aduc cateva propuneri in ceea ce priveste traditia muzicii bizantine incontextul actual rferindu-ma la acest secol plin de capcane si pretentii complexe. Trecuie sa renastem nu sa supravietuim. Ortodoxia trebuie sa infloreasca sa prinda aripi noi si sa atraga cat mai multi crestini de partea ei in ciuda vremurilor pe care le traim. In aceasta idee cu smerenie si aleasa dragoste pentru Fsnata Traditie a Bisericii Ortodoxe voi prezenta cele mai importante puncte pe care doresc sa le prezint in legatura cu importanta muzicii Bizantine.
Simt nevoia sa ridic o problema care trebuie discutata si analizata corect atat prin prisma rezultatului ca impact in randul crestinilor cei care staruiesc in dreapta credinta cat si din punct de vedere al realitatii cu care ne confruntam astazi intr-o lume schimbata si pierduta . In primul rand doresc sa subliniez faptul ca in aceasta scrisoare adresata pe acest forum Bisericii Ortodoxe de pretutindeni . Tin sa specific ca aici in aceasta scrisoare nu ma refer la Sfintele Liturghii ce se oficiaza peste an adica la cele trei Liturghii a Liturghiei Sfantului Ioan Hrisostom,a Liturghiei Sfantului Vasile cel Mare si a Liturghiei Darurilor. Ci ma refer aici la muzica protopsaltilor a genului si a formei ce trebuie sa o analizam cat mai fin cat mai profesional si mai mult decat atat sa o facem sa devina vie cu adevarat fara sa avem reactii negative caci este vorba de Biserica noastra si de interesul nostru pentru cult si asta trebuie sa ne preocupe ca prioritate.Nu scriu din dorinta de a supara de a jigni sau de a incerca o reforma a muzicii minunate a muzicii psaltice . Scriu din dorinta de a o ajuta sa ramana vie eu fiind prezent in Biserica Ortodoxa ca si crestin dar si ca muzician cu o experienta de o viata iar decizia mea de a trage un semnal de alarma o fac cu cele mai bune intentii in apararea autenticitatii si a valorilor noastre ortodoxe.
1. O muzica Psaltica ce nu mai vorbeste si nu transmite cat ar trebui sa o faca sufeltelor de azi prezente in Biserica ar trebui sa ne puna pe ganduri. Am avut prilejul de astudia muzica de la varsta de 5 ani in diferite genuri muzicale si mi-am investit intrega viata muzicii si evaluarii prin studii analizand genurile muzicale de-a lungul timpului. Muzica Bizantina sau muzica eclesiastica a Bisericii Ortodoxe este cu siguranta cu un mare merit de a fi in patrimoniu mondial UNESCO. Dar asta nu ne scuteste sa o tinem in viata sa o imbracam cum se cuvine nu sa o lasam sa moara datorita unor probleme pe care trebuie sa le vedem inainte de a interpreta gresita intentia mea de abordare a greselilor facute in acesta directie. Si tin sa subliniez ca nu este nimeni vinovat acestor probleme ci mai degraba ne confruntam cu o delasare sau lipsa de curaj in a re-evalua ceea ce este bun sau ce ar trebui corectat in muzica bizantina. Si din aceasta perspectiva profesionala indraznesc sa spun ca muzica psaltica actuala in multe cantari nu mai este actuala nu mai atinge inima omului simplu a necunoscatorului sau a omului care asteapta ca si emotia muzicii lui sa-l aduca cat mai aproape de trairea in cadrul Bisericii prin muzica caci muzica este cel mai important mesaj care intra mai usor in inima omului de rand decat ceea ce preotul spune in cadrul Slujbei Sfintei Liturghii si asta pentru ca muzica ajunge cel mai repede la inima omului acolo de unde si rugaciunea incepe .Protopsaltii sau corurile de muzica bizantina sau corurile ce promoveaza Muzica Psaltica daca veti evalua care este impactul pe care-l are pe youtube o sa descoperiti ca nu are audienta . Aici nu ma refer la Agni Parthene cantata de Arhimandritul Kabarnos sau de Maria Coman sau corurile minunate ale preotilor sau calugarilor Athoniti sau ai unor patriarhii ac de exemplu corul Tronos al Patriarhiei Romane coruri ce au o valoare si un repertoriu vast. Aici ma refer la impactul si mai mult decat la impact ma refer la emisia si receptia acestui gen muzical care daca nu este bine evaluat riscam sa pierdem. Riscam sa pierdem enoriasii risca m sa pirdem tinerii, riscam sa pierdem datorita nepasarii sau fricii de aaborda subiecte ce deranjeaza chiar daca in esenta ele ar trebui descutate la fel de usor ca orice alta tema de discutie. Corurile bizantine de astazi am impresia ca nu mai canta cu scopul de a invita ca Biserica ce este formata din credinciosii ei sa participe la muzica cultului la cunoasterea si odata cu cunoasterea muzicii psaltica sa participe cantand cu adevarat repertoriul traditional bizantin.
Aici nu pun la indoiala sfintenia cuvintelor ci ma refer la forma arhitectonica a muzicii pasltice care pentru nici un secol nu in mod special pentru acest secol XXI este inaccesibila si neinteleasa greu de memorat chiar si pentru un profesionist in domeniul muzicii. Aceaste detalii trebuie discutate si corectate daca dorim un adevarat corp plin de viata in interiorul bisericii noastre.O muzica fra a avea o forma clara nu va reusii niciodata sa poata avea un numar mare de iubitori . Voi da un exemplu care iese din sfera muzicii bizantine dar care este tot muzica eclesiastica veche si anume Gregorianul muzicii Catolice cu aceasi vechime dar care contine un frazare rationala cu cadente dar cu forma arhitectonica clara A-B A.
In muzica Bizantina avem evident influentele istoriei ei si anume influentele orientului cum si muzica gregoriana are influentele Arabe si asta nu este nimic gresit sau rau. Dar ceea ce trebuie recunoscut ca evaluare si analiza stilistica este ca muzica bizantina contine niste greseli de frazare impartire a silabelor in text si respiratie. De aceea credinciosii nu pot memora nimic nu pot canta impreuna cu corul unele cantece bizantine par fara a avea un inceput si un sfarsit far contur fara forma rezultat al cunostintelor psaltilor de acum 300 de ani care multi din primii reformatori ai muzicii Psaltice ca Hartofilax,John Coucouzelos,Nectarie Protopsaltul,Roman Melodul,Chrysantos din Medyto, sunt doar cativa dintre pionierii ce au reformat scrierea Bizantina "Parallage" o scriere greoaie plina de imperfectiuni si care astazi datorita acestor probleme riscam sa pierdem o mare parte din crestinii ortodocsi iubitori ai bisericii noastre drept maritoare si singura biserica ce a ramas in canoanele Sfintilor Apostoli ai Domnului Nostru Iisus Hristos.Faptul ca anumite cantari care au fost scrise in urma cu 200 sau 300 de ani au anumite greseli nu inseamna ca ele nu pot fi corectate. Adica nu anulam nimic doar trebuie sa corectam frazari si forme care incurca omul de a participa real la cantarile Psaltice ce au menirea de a apropia omul de Dumnezeu.Trebuie sa recunoastem nu doar faptul ca acest mod de scriere"Parallage" este depasit cat trebuie sa recunoastem ca este pe cale de disparitie si nu datorita complexitatii acestui scris cat a faptului ca este greu de interpretat inexact si mai mult este important ca scolile de Psaltica sa ofere un invatamant gratuit daca dorim sa-l resuscita. Eu sunt cunoscator atat al scrisului clasic modern european ce are portativul de 5 linii cat si in prezent sunt un cititor al scrierii " Parallage:.
Astazi spre exemplu este scos total din uz modul de comunicare prin alfabetul Morse deoarece nu mai este actual. eu nu doresc sa propun ca muzica Parallage sa nu fie promovata ci dimpotriva. dar nu sunt suficienti profesori buni cunoscatori ai acestui limbaj greoi si anevoios in comparatie cu cel calsic europaen. Eu ma refer la structura muzici psaltice si nu la scrierea ei indiferent ca vorbim de scrierea parallage sau clasica europeana. Scrierea Bizantina"Parallage" este comoara istorica dar o provocare imensa sa o inveti. ceea ce rezulta in urma acestei provocari este ca sfarsitul aprofundarii scrierii Parallage de lovesti de scrieri gresite fara frazare fara logica muzica si asta datorita primilor compozitori care nu erau atat de scoalati in arta muzicii iar asta a facut ca greselile scrise de ei sa devina astazi lege de capatai in muzica psaltica.Chiar daca acesti protopsalti care erau niste Sfinti in viata nu erau cu adarat niste profesionisti in muzica.Erau oameni cu har si buni duhovnici dar nu neaparat cu o urche muzicala de exceptie sau cu cunostinte elevate de teorie a muzicii. ceea ce face ca greselile de frazare de impartire de accente si de interpretare sa fie contrar legilor oricarui gen muzical existent. Numai in muzica Bizantina gasim cantece fara frazare, fara o logica de a reusii sa memorezi usor cantarile fara o forma clara dupa care sa te ghidezi nu mai pun in discutie cele 8 moduri bizantine care de multe ori sunt in contradictie cu prezentarea lor. Greselile de atunci sau transformat in traditie.Iar acum cand cineva indrazneste sa spuna "aici suna gresit" i se raspunde "Asa s-a cantat dintotdeauna." Dar "din totdeauna" nu inseamna "corect" ! Ioan Cucuzel era inzestrat cu o voce incredibila ca dovada ca afost invitat sa devina Protopsaltul Bisericii de la Constantinopol dar era un autodidact. Chiar si dupa reforma scrierii de protopsaltii cei mai recunoscuti scrierea cu neume nu a devenit mai putin greoaie si nici mai perfecta. Ea are atat de multe inconveniente si atat de multe greseli oricat am dori sa nu recunoastem aceasta ea este depasita din punct de vedere al frazarii si constructiei muzicale pentru acestor vremuri. Monotonia nu atrage enoriasii iar spre exemplu Galsurile Bisericicesti care este stalpul de orientare a Bisericii este foarte confuz. Spun asta deoarece nu este decat o teorie rupta de realitate.Glasul V este identic cu Glasul I chiar daca are alt numar si spune prin excelenta despre galsul V ca este caracterizat de o adanca tristete si pocainta in interpretare practica dar in senul teoreti el nu poate fi de un protopsalt sub nici o forma caracterizat ca diferit in scrierea lui.Modalul este inteles gresit si asta pentru ca au existat foarte multi cei care au pus gresit anumite nuante fiind necunascatori ci doar cu functia au avut putere sa scrie de spre aceasta muzica Bizantina..Nu ne incalzeste ca ne mandrim cu Agni Parthene sau cu Iubite-voi Doamne sau inca cateva cantari ce omul de rand le mai poate memora ci cu marele repertoriu de cantece bizantine ce practic sunt imposibil de memorat. De ce am pus accent pe memorare? {entru ca omul de rand nu are acces la partitura nici ca si cunoscator nici ca si reala forma de acces. Scrierile si partiturile sunt doar pentru uz intern ca si cum corurile de muzica Bizantina ar detine un secret ce nimeni nu are dreptul sa-l atinga. Orici de cele mai multe ori corurile iti da de inteles ca sustin concerte de asi etala reperoriu si nici decum nu este tinta cirului de a incerca sa participe cu publicum. Ori acest detaliu este foarte important. Frica de a spune adevaru este unul din greselile care a adus muzica bizantina astazi in acest punct. Frica de a nu fi inteles grsit. Frica de a nu fi etichetat "eretic." Frica de a nu pierde locul de Protopsalt sau binecuvantarea Episcopului. Un lant de frici ce au in comun cu altceva dar nu cu dragostea pentru Biserica Ortodoxa.Trebuie sa avem si curaj pentru a face ca lucrurile sa devina pline de bucurie cu biserici pline de crestini ce participa cu adevarat la cantarile eclesiastice ale Bisericii noastre. Cati din Arhimandritii Bisericii cunosc scrierea "parallage" cu adevarat ? Foarte putini dar in schim multi din ei stiu sa solfegieze in scrierea europeana care a fost promovata si adusa la lumina de Pitagora. Ce putem invata de la ceilalti? Sa privim doar ca exemplu la un cantec scris in 1772 "Amazing Grace" care astazi este cantat de milioane de crestini din toata lumea.Nu este mai putin Sfant decat Agni Parthene dar care este cantat de mai bine de jumatate din populatia planetei . De ce? Pentru ca este foarte echilibrat ca forma muzicala este usor de memorat si foarte muzical. Daca noi dorim sa caracterizam muzica bizantina ca genul cel mai haotic sau cel mai greu de memorat din toate genurile muzicale existente atunci nu avem decat sa lasam toate asa cum sant de dragul traditiei.Pentru mine Sfanta Traditie nu este un muzeu ci este un organism viu iar traditia nu inseamna a pastra totul neschimbat ci a transmite focul nu cenusa.Daca pentru primele secole ale crestinismului aceast gen muzical era suficient ,populatiei ce participa la cantarile Bisericii Primare astazi tinerii nu mai inteleg cantarile daca nu le pot canta si atunci Traditia in loc sa-i apropie de Biserica ii indeparteaza.Si aici este vina noastra ca nu suntem atenti si nu dorim sa facem ca aceasta sa devina cat mai potrivita acestui secol . Eu cred in Muzica Psaltica a acestui secol bine conturata luand temele cele mai frumoase ale vechii gandiri si rescrise corect in scriere europeana dar nu ranuntand la Parallage ci incercand sa o promovam cat mai puternic pe banii unor proiecte europene in care cei iubitori de Hristos sa intre in salile de clasa gratuit pentru a invata cel mai mare tezaur al Ortodoxiei. Propun o rescriere prin concurs a celor mai frumoase teme bizantine de talentatii compozitori de muzica Psaltica ce doresc o muzicalitate pentru care milioane de oameni se pot intoarce la dreapta credinta prin muzica noua a Ortodoxiei si cred ca acest articol trebuie sa faca inconjurul lumii sa citeasca toti compozitorii de muzica Psaltica si sa incerce o schimbare a fenomenului de masa pentru ca incepand cu tinerii care sunt cei mai importanti si care au inceput sa se distanteze de Sfanta Traditie sa fie primii care isi reiau locul bine meritat. Doamne ajuta !

"Anii de stapanire turceasca pe Muntele Athos Enciclopedia Muntelui Athos administratie interna a Manastirii Sfantului Pavel ".
In primii ani ai stapanirii Otomane in Muntele Athos era intr-un haos controlat de intreaga conducere otomana. legaturile cu conducerea de la Constantinopol era pierduta iar comunicarea cu Patriarhia ecumenica a durat mult pana ea afost restabilita. Aparitia miscarii Isihaste a facut posibila o adevarata aparare a intereselor monahale si a vietii de obste datorita cresterii numarului de calugari din tari Ortodoxe ce erau prezenti intr-un numar semnificativ fapt ce a ridicat viata monahala in Sfantul munte Athos. Cresterea numarului de schituri si cresterea numarului semnificativ de calugari ce nu erau obisnuiti cu viata monahala in forma de obste monahala era pentru multi neobisnuita. Astfel forma idioma sau idiosincrazia a predominat nu numai in Lavra cat si in alte manastiri din muntele Athos.Gradul de staret a incetat sa mai existe fiind inlocuit de comunitatea de manastiri.In locul Protopistei a existat acum Supraintendenta crescand numarul schiturilor si chiliilor si a colibelor organizate. Gradul de staret prevedea responsabilitati foarte mari ce nu facea interesat nici un calugar mai ales in perioada mult incercata a acestor vremuri. In plus calugarul care a ales retragerea din viata lumeasca calugarul incerca sa evite contactul cu lumea materiala. In primele decenii dupa caderea Constantinopolului Staretii erau foarte rar intalniti in Sfantul Munte Athos, iar indatoririle lor erau indeplinite de alti calugari. In perioada ce domina muntele Athos au fost spanzurati 3 Arhimandriti ai traditiei isihaste ce vietuiau in Sfantul Munte si un numar mare de calugari ce nu erau dispusi sa spuna despre bogatiile ascunse pe care le pazeau cu viata pentru a nu fii fuate de cruzimea Imperiului Otoman. Motivul pedepsei capitale in cazul Arhimandritilor a fost lipsa de transparenta a cheltuielilor a bugetului si mai ales a darilor catre poarta lucru ce a devenit suparator in cadrul conducerii Otomane. Contabilitatea era controlata de Otomani iar intreaga avere era controlata de contabilii imperiului Otoman.La o adunare din anul 1661 cu participarea reprezentantilor tuturor manastirilor doar 6 din cei 38 de calugari au fost numiti stareti fiind la acea vreme putine manastiri cenobitice in Sfantul Munte Athos. Iata de ce in adunarea calugarilor de la 1661 mentioneaza un numar mare de priori dar nu de stareti. Aceasta situatie se datoreaza faptului ca in perioada sub conducere otomana era practic imposibil ca staretul unei manastiri sa fie in acelasi timp conducatorul spiritual al calugarilor, dar si responsabil pentru toate treburile seculare luptand in acelasi timp pentru supravietuirea manastirilor. asta a facut ca de la mijlocul secolului al XVIII-lea gradul de staret de pe muntele Athos a disparut complet iar functia de staret a reaparut doar dupa 120 de ani in unele manastiri.
Modul de viata cenobitic in timpul Imperiului Otoman.
Instrainarea Muntelui Athos de Patriarhie care a inceput in 1424 a continuat pana mijlocul secolului al XV-lea, si a dus la slabirea multor institutii infintate . Nici Stareti nici chiar Primul (Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului) dupa cucerirea Constantinopolului de catre turci, nu au fost lasati sa vina in capitala pentru hirotonie. Patriarhul I Ioachim al Atenei , incercand sa reinvie traditiile mai vechi si a emis un decret in anul 1498 conform careia doi reprezentanti ai administratiei, muntelui Athos, trebuiai sa se prezinte in fata Patriarhului pentru hirotonie.
Patriarhul Ieremia al II-lea Tranos care se afla la Salonic, in 1573, a convocat o intalnire la care au participat si athonitii dar si Patriarhul Alexandriei Sylvester unde a fost decisa trimiterea lui Sylvester pe Muntele Athos pentru a evalua situatia. Sylvester a decis sa restaureze sistemul cenobotic al Manastirii Marei Lavre si Vatopedi care de multi ani practicau monahismul idiosincratic . Patriarhul a convocat o sedinta extraordinara a comunitatii Muntelui Athos cu participarea Primului a Batranilor si a Episcopului de Ierissos. Rezultatul acestei intalniri a fost Typiconul lui Ieremia al II-lea. acest Typicon cat si cele urmatoare erau emise de Patriarh ca singurul protector al Muntelui Athos. Caracteristica acestui document urmarea revenirea la vechile traditii si la ordinea comunala. Typicolun a consacrat statuetele si a permis idiosincrazia doar in celule si colibe. In metochie pamanturile apartinand Athosului (din afara granitelor sale) femeile erau interzise in muntele Athos iar agricultura era deasemenea interzisa pe teritoriul Sfantului Munte Athos cu exceptia cultivarii strugurilor, a cerealelor pentru animale. Clauze separate interziceau cultivarea castanelor pentru vanzare,precum si falsificarea documentelor ce apartineau Manastirilor. In urma multor dezastre din aceasta perioada foarte multe documente au fost arse pierdute sau disparute ce a fost nevoie de o reconstituire din memorie a limitelor proprietatilor manastirilor in aceasta perioada grea. Calugarii trebuie sa traiasca in pace si armonie si iubire pe muntele Athos astfel au fost restabilit sistemul cenobitilor pe intreg muntele Athos exceptie facand doua manastiri la acea vreme. Cu toate acestea dupa anul 1575 s-a observat un declin general in toate sectoarele de activitate pe muntele Athos.datorat de inasprirea controalelor de autoritatile turce. Deteriorarea sitiatiei economice cat si a numeroaselor razboaie din acea perioada in care au fost implicati otomanii. La acest declin a contribuit si exprprierea pamanturilor din Athos,de catre sultanul Selim al II-lea.Calugarii fiind obligati sa imprumute sume mari pentru a -si cumpara proprietatile.Aceste probleme au fost urmate de dizolvarea Marii Lavre a Kareya si dizolvarea oficiului Primului. In asemenea conditii restabilirea sistemului cenobitic nu a durat mult in Muntele Athos. Ultimul Protopista cunoscut al Muntelui Athos Kallistos mentionat in 1593 in toate documentele ulterioare nu era consemnat nici un alt nume. Pana la 1661 oficiul primei Patriarhii a existat deoarece nu a fost dizolvata din acte deci nu a fost desfintata oficial dar absenta oricarui nume sugereaza ca deja dupa 1593 Athosul a ramas fara conducator. Nu intamplator "Aga"(comandantul militar turc) era stabilit in Karyes in cladirea Sinaxeos intrucat turcii dorea sa aiba intotdeauna puterea de sus sa fie primii informati de evenimentele muntelui Athos.Desfintarea Marii Lavre a fost si o consecinta a politicii Imperiului Otoman care a impartit muntele Athos in "Vakufia" loturi separate de pamant destinate scopurilor religioase si plata impozitelor.Athosul a fost impartit in 20 de astfel de zone iar Marea Lavra nu a apartinut nici uneia din cele 20 de zone nefiind considerata oficial manastire. Termenul de "comunitate" era cunoscut inca din antichitate pe Muntele Athos. In 1345 cand piratii turci au capturat Epistatasia Muntelui Athos ce avea patri calugari adunarea batrinilor a decis pentru a rascumpara ostaticii cei patru calugari tinuti si capturati de turci ai decis vanzarea unei chilii comunitatea batrinilor au stipulat aceasta intr-un proces verbal al adunarii batranilor.
Ghenadie al II-lea primul Patriarh dupa caderea Constantinopolului- a fost un scriitor si filozof si teolog ortodox grec, si primul intre Primii ca multi alti Patriarhi a avut un interes personal pentru apararea Muntelui Athos calugari ce au abandonat functia de patriarh si stabilindu-se Sfanta Manastire Vatoped.Nifon al II-lea a urmat o lunga cale ca membru al comunitatii athonite traind in Sfanta Manastire Vatoped in Sfanta Manastire Pantocrator,la Sfanta Manastire Magisti Lavra si la Sfanta Manastire Dionisie. Patriarhul Antim al II-lea a sosit pe Muntele Athos in anul 1623.